Nu pot sa zic ca sunt mandru de ultimele saptamani. S-au intamplat, oarecum fara voia mea, niste lucruri care incepusera sa ma depaseasca. Voi toti imi ziceati sa am grija de ce fac, dar eu nu intelegeam la ce va referiti...
Acum am inteles. Acum, dupa incidentul foarte nefericit care implica Cismigiu, Motoarele si pasajul de la universitate, m-am speriat si eu. Mi-am dat seama ca nu imi sta in fire sa fac asa ceva... si chiar nu-mi sta.
Stiti unde e problema? Eu urat rau de tot faptul ca v-am mai promis in cateva randuri ca ma opresc si nu m-am oprit. Deci inteleg foarte bine de ce unii dintre voi nu ma mai cred acu. Ce pot sa zic? Ar trebui sa va multumesc. Fiindca voi ma motivati. Ma faceti sa-mi doresc momentul ala in care o sa realizati ca chiar m-am tinut de cuvant si m-am schimbat, si eu o sa vin la voi si o sa va zic, plin de mandrie, "Up yours!" Continuati sa ma tachinati cu tot ce s-a intamplat de cand a inceput vacanta asta, ca imi face bine.
Imi cer scuze fata de Sonata Arctica fiindca le folosesc un titlu de mare valoare si inspiratie, dar chiar se potriveste cu situatia.
Si gata cu asta. Urmatoarele subiecte o sa fie mai vesele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu