Azi noapte, trei norocosi inotau prin multime, prin frenezie, prin penibil si prin... bere. Erau fericiti, tinand comoara in mana si vorbind despre Gelu, Glad si Menumorunt. Ar fi trebuit sa fiu eu al patrulea, dar n-a fost sa fie. Eu am stat acasa, auzind din jumate in jumate de ora stiri despre ei trei. Auzeam cum Tudor impingea cu toata forta si greutatea lui dar nu se clintea nimeni. Auzeam cum lumea era atat de disperata sa puna mana pe carte incat punea piedici doar de oftica. Auzeam cum era sa va pisati in punga cu cartile pentru care aproape ca va daduseti vietile.
Ii vad acum pe unii care au la status citate din capitolul zece. Deja frate? Eu nici macar n-am apucat s-o ating. Din fericire, Boo imi va strecura azi un "obiect al muncii" in inchisoare. O sa fiu si eu fericit si o sa le fac si eu pofta la altii.
Am ramas, oricum, marcat de faptul ca nici la lansarea asta n-am putut sa ma duc. Ma intreb cate sacrificii o sa trebuiasca sa fac ca sa pot sa merg la concertul Lake of Tears din 8 septembrie. Probabil ca pot sa fac oricate si tot n-o sa merg. Dar o sa incerc. Pentru Lake of Tears si al lor "Raven Land" as plati oricat, as face orice serviciu, mi-as linge pana si talpa... Incaltat, descaltat, cum vreti voi.
Va sunt dator, voua, celor trei. Filozoful din mine va iubeste. Si... Gabi, crede-ma ca te bucuri de toata compasiunea mea. Realizez ca nu-ti e deloc usor. Transmite-le, te rog, toate cele bune lui Gelu si... am uitat cum o cheama. Mai bine ca am uitat, ca altfel te suparai pe mine ca am spus numele intr-un loc public.
Azi si maine nu mai mai vede nimeni la fata, ca o sa fiu ocupat. Pana nu termin cartea asta nu mai ies din casa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu