n-asculti justin timberlake? fuck you....

Ascult muzica buna si sunt mandru de mine. Sunt un fanatic, imi ador muzica, eu sunt muzica, m-as fute cu muzica. De cum te uiti la mine iti dai seama carei religii apartin. Nu poti sa confunzi un emo cu un punker sau cu un metalist sau cu un rapper sau cu un hauser sau cu un manelar. Pur si simplu nu poti. Fiecare are grija sa traiasca in spiritul a ceea ce asculta, sa umble numai cu oamenii care sunt exact la fel ca el si sa nu calce nici macar pentru un moment in afara liniei stricte ce demarca genurile muzicale.

Sa zicem ca esti punker. Chiar nu poti sa asculti punk fara sa-ti infigi in piele insigne cu “Punk’s not dead?” si fara sa ai o creasta colorata in rosu, galben si verde, de zice lumea ca esti semafor? Trebuie neaparat sa afle toata lumea care te vede ce asculti? Pe mine, personal, daca ma intrebi ce cred despre pararea oamenilor de pe strada ma apuca o durere intensa chiar sub burta. Atat de mult ma intereseaza pe mine ce credeti voi. N-am nevoie sa imi arunce lumea o privire si sa zica “Uite un gotic”. Fiindca nu SUNT gotic, doar ASCULT gotic. E o mare diferenta.

Chiar, sunt curios. Cati dintre voi si-ar mai fute timpul stand cu mine daca m-as imbraca in negru din cap pana-n picioare, as fi mereu depresiv si as spune lucuri de genul “Ce zi frumoasa… Imi bag pula, de ce eu…?”

Ce ma enerveaza cel mai mult e modul in care decizi daca o persoana e sau nu demna de tine doar intrebandu-l ce asculta. Adica te imprietenesti cu cineva pe care de-abia il cunosti numai fiindca aveti aceleasi gusturi muzicale, si in acelasi timp le faci vant unor prieteni vechi numai fiindca ai aflat, stupefiat, ca asculta altceva decat tine. Sunt mandru sa va zic ca stiu un tip manelar cu care inca ma inteleg ok. M-am cunoscut cu el intr-o tabara, nu l-am intrebat ce asculta. Ne-am inteles bine. Am facut schimb de id-uri. Am vazut apoi ca avea manele la status. “Esti manelar ma?” “Da ma. Vro problema.” “Nu. Eu sant metalist. Ia zi..mai stii faza aia din tabara cand…:))”. Si nici o problema. Fara certuri, fara injuraturi, fara bate si cutite.

Voi ziceti ca nu poti sa fii prieten cu cineva diferit, fiindca are alt mod de viata, rade la lucruri diferite, are alte fitze etc. Pai v-ati gandit vreodata ca si ei se uita la voi la fel de ciudat cum va uitati voi la ei? V-ati gandit vreodata ca, daca renuntati voi la modul extremist de viata si renunta si ei la al lor, nici nu s-ar mai observa diferentele? Dar nu, trebuie ca hainele noastre sa arate cine suntem, trebuie sa vorbim si sa ne comportam cum nici macar nu suntem de fapt, trebuie ca, intr-un mod voit si cu o incapatanare usor bovina, sa marim noi insine diferentele dintre noi. In nici un caz nu-i putem accepta pe ceilalti.

Asta e o discriminare la fel de mare ca rasismul. E tot o marcare a oamenilor pe categorii si duce tot la tratarea diferita a acestor categorii. Nu mai injuram o rasa, injuram un grup de oameni care au alte gusturi ca noi. Nu e, poate, la fel de grav din punct de vedere moral, dar e de zece ori mai penibil.

Poate va intrebati care e problema mea, si de ce imi pasa de toate chestiile astea. Cum sa va explic… pur si simplu ma oftic cand vad cum prietenii mei nu se suporta unii pe altii fara sa aiba vreun motiv serios.

Sincer, ma enervati cu extremismul vostru. Parca as prefera sa fiti niste inocenti ratati carora inca trebuie sa le explice mama ce au intre picioare si la ce se foloseste.