romanul s-a nascut de toate

Cata intelepciune in vorba aia cu “romanul s-a nascut poet”. Da’ nu numa poet. Si prozator. Si virtuoz. Si un pictor desavarsit. Ce mai, popor de artisti pe toate planurile, romanii transpun sentimentul in opere de arta ca nimeni altii. Toti ratatii care n-au ce face aleg una din variantele urmatoare: Unu. Scot din putul corzilor vocale niste melodii pe care pana si propriul dus le-ar considera degradante. Doi. Dau o fuga pe Mosilor sa-si cumpere spray-uri si incep sa mazgaleasca peretii, desi cea mai artistica chestie pe care sunt in stare s-o scrie este “pula”. (Faza prin care am trecut si eu si nu sunt deloc mandru. Graffiti faci cand ai talent nu cand ai prea mult timp liber.) Trei. Isi fac blog.

Si aici comentariile sunt nenumarate si interminabile. La origini, blogurile au fost facute de oameni care aveau ceva de zis. Si lumea intra si se informa, sau lua legatura cu autorul si amandoi isi dadeau cu parerea despre un subiect anume. Cand blogul a devenit ceva comercial, toata lumea a inceput sa-si scrie pe net impresiile, dezamagirile, sperantele etc. Asta e inca ceva de inteles, e omeneste sa te exprimi, asta fac si eu in momentul de fata.

Problema e cand nu ai nicio parere, nu ai nimic interesant sau amuzant de zis, da’ tu tot iti faci blog. Si pe blogul proaspat facut iti scrii impresiile despre blogul proaspat facut si recenziile la blogul proaspat facut. Asta e ca si cum ai publica o carte numai cu pagina de titlu, cuprins si critici favorabile. Bai frate, cand scrii ceva, chestia de baza e continutul, mesajul pe care il transmiti. Nu scrii numai fiindca te plictisesti. Daca n-ai ce face du-te sa cureti veceuri la McDonald’s. M-am saturat sa dau click pe linkuri care nu duc nicaieri. M-am saturat sa vad oameni care isi pun la status “articol nou pe blog, fac servicii indecente pentru un comment”. M-am saturat sa intru pe bloguri si sa ma uit intrigat la o pagina colorata, intrebandu-ma unde naiba sunt articolele.

Sfaturi pentru handicapati, semiretardati si manelari: Scrii numai cand ai ceva de scris. Nu scrii despre faptul ca “acum scriu”. Nu bati campii in 1000 de cuvinte incercand sa zici o chestie pe care altcineva o zice intr-o propozitie si o zice si mai inteligent ca tine. Si ceva elementar, si totusi demn de precizat: urmatoarea insiruire de cuvinte “sapca, albastru, prezervativ, paracetamol, Spider-Man, furculita” NU reprezinta un articol. Deci voi cand scrieti asa ceva nu se cheama ca faceti ceva creativ. (Stiu ca am sfaramat visele de afirmare a sute de bloggeri, dar am simtit nevoia sa va prezint dureroasa realitate.)

Asta e, frate, nu poti sa te pricepi la toate. Tu, Cardelino, habar n-ai sa scrii, dar poate iese un gunoier exceptional din tine. Si da, toti au dreptul sa se exprime, dar unii ar face mai bine sa se abtina, fiindca principiul asta cu libertatea e destul de prost inteles. Nu e sanatos sa faci un lucru numai fiindca nu ti-l interzice nimeni si fiindca alta idee mai buna n-ai. Astept cu nerabdare ziua in care sa pot intra la intamplare pe bloguri si sa gasesc o serie de trei la rand ale caror autori au neuroni care mai fac, din cand in cand, sinapse.

Asta tine de moda. A fost hi5, au fost blogurile, au fost flogurile, a fost deviantart, si acum revine blogspot in forta. Pe deviant nu ai ce cauta daca faci poze de toata jena si le mai si editezi fara pic de stil. Dupa parerea mea, deviant si blog sunt niste chestii mai serioase. Daca vreti pur si simplu sa fiti bagati in seama faceti-va hi5. Ce spuneti? Ca d-ala are deja toata lumea?

Sa muriti voi? Uite de exemplu eu n-am.