Nu fiindca si-ar fi revenit din starea de lene si pesimism general, inspirata parca din melodia ”Comfortably Numb”, care l-a cuprins in ultima vreme, nici datorita vreunei treziri bruste a spiritului justitiar, ci mai degraba la indemnurile catorva prieteni si la starea reconfortanta data de citirea unor articole de mare clasa, Nemultumitul s-a hotarat sa mai iasa odata la rampa pe Blogspot.
Incercari de a scrie cate ceva despre vacanta numai el stie cate au fost, pe cat de multe pe atat de inutile. N-a fost in stare sa povesteasca ceva (coerent si amuzant, preferabil in acelasi timp) din locurile exotice (gen Turcia sau Siberia) prin care a umblat toata vara. Cu atat mai putin sa descrie, cu plasticitatea cu care se mandrea odata, starea generala in care se mai gaseste (iti trebuie ceva fler ca sa spui lucruri interesante despre propria sanatate). Nu mai e in stare sa vorbeasca despre ceva personal sau relevant.
***
Ce mi-a mai ramas de facut? As putea sa croncan putin cu privire la lucruri mici dar enervante, ca pe vremuri. Cum sa te duci frate in Sibiu, fosta capitala culturala Europeana (ba chiar actuala daca ar fi sa te iei dupa bratarile care se vand prin piata mare) si sa ai supriza ca dupa 2 noaptea se inchide tot? Departe de a avea o viata de noapte activa (pamantul fagaduintei), nu numai ca nu-si pastreaza deschisa o terasica mica acolo, sa aiba grupul de 15 vianisti unde sta, ba chiar isi trimite globulele albe cu sepci, girofare si o binecunoscuta afinitate pentru berea ieftina dupa tine in centru, sa te intrebe ce cauti noaptea pe strazi si sa te puna sa te legitimezi.
Sau cum sa mergi frate la olimpiada internationala ”Tuymaada” si sa te trezesti ca nu ti-a tradus nimeni subiectele in engleza, si ca ar trebui sa dai proba in rusa? Explicatia, trista dar adevarata, e ca in afara de cei 2 romani participanti la fizica la juniori nu mai avea nimeni nevoie de subiectele alea traduse (cazacii stiind rusa, ca si rusii de altfel). Si cine se oboseste pentru 2 amarati de romani? Problema s-a rezolvat cu ajutorul binevoitor si venit la timp al profesoarei insotitoare care a facut gura cand si unde trebuia, si cu ajutorul letargic si dat in scarba al unui mare si celebru dinozaur al fizicii, din descendenta pasareasca, care ne-a tradus pana la urma problemele, bineinteles cu ceva greseli, ambiguitati si cu un scris de mana care l-ar oripila pana si pe Marian Vanghelie. (Si va rog aici sa va amintiti povestea aia cu reporterita de la Catavencu care i-a cerut autograful Primarelui, apoi a publicat poza bucatii de hartie in ziar si a oferit un premiu oricui descifreaza ce scrie. Concursul a durat o luna, nimeni n-a reusit sa ghiceasca.)
Sau cum sa pierzi frate trenul numai fiindca tipa de la ghiseu de la bilete, dupa o coada de 10 minute, n-are sa-ti dea rest la o hartie de 50RON? Discutia cu ea, in linii mari, a fost cam asa: ”n-am sa-ti dau rest” ”nici eu n-am sa va dau marunt” ”pai du-te si schimba banii undeva” ”vi se pare normal sa ma plimb eu prin gara sa caut marunt in loc sa mergeti dumneavoastra pana la casa de langa sa luati?” ”nicio casa nu are marunt, e ora 7 dimineata”. Asa ca m-am resemnat si am plecat la vanatoare. La chioscurile de ziare nu au sa-mi schimbe, nici la Gulliver. La Spring nu au deschis inca. La Mec nu aveau marunt, in schimb au vrut sa-mi vanda hamburgeri de 500 de mii. Pana la urma dusmanul meu numit RATB m-a salvat, cu toneta lor de bilete unde vanzatoarea, dupa ce m-a injurat de toate rudele, vii sau moarte, ca-i iau maruntii, mi-a dat bancnote de 100. Dar ghinion, dupa traseul asta si dupa inca un stat la coada se facuse prea tarziu ca sa mai prind acceleratul cu care vroiam sa merg. ”da’ nu-i nicio problema baiatu’, ca mai e un personal spre Ploiesti in 10 minute”. Si uite asa am ajuns sa merg inca odata cu personalul. Amuzant mi s-a parut un coleg de compartiment care, periodic, iesea pe hol sa fumeze la geam. Venea nasu’, ii zicea sa stinga tigara. El o stingea, dupa ce trecea nasu’ o aprindea iar. Si scena se repeta din 3 in 3 minute, controlorul, dintr-un motiv necunoscut, fiind foarte plimbaret.
As putea sa scriu doua vorbe si despre unele schimbari care au aparut brusc odata cu inceperea clasei a 10a. Cum ar fi ca legendarul Satir, vechi coleg de Blogspot si bun prieten, s-a mutat din centrala mai inspre periferie, la B in Vianu (scuzi jocul de cuvinte). Pe aceasta cale ii cer scuze ca am crezut ca face misto de mine cand mi-a zis ca s-a transferat, si ii promit ca o sa-i fac cinste cu shaorma aia fara ceapa si cu mai multi castraveti pe care a castigat-o odata cu pariul. Bine-ai venit frate!
Mi-a mai fost sugrat sa scriu despre ultima zi de vacanta. O sa fac si asta, dar numai ca o comparatie. O privire in The Blacklist va va arata ca am scris anu trecut pe vremea asta un articol de sfarsit de vacanta, referitor la Red Bull, cu impresii de la Flugtag, evenimentul ala in care echipaje de creiere crete sar in Dambovita cu niste aparate artizanale. (Apropo, editia de anul asta nici n-am observat-o, oi fi fost plecat cand s-a tinut.) Acum, nemaiavand vreun cadru festiv, n-am facut decat sa umblu de colo-colo. La o bere in regie cu Vlad WoW, ca sa observ inca odata cat de mult s-a schimbat de cand eram colegi in 150, apoi am esuat prin Fire cu trupa Vianu, ca sa vedem cat de gol e si sa ne imaginam cat de plin era cu 2 zile inainte, la petrecerea de lansare Death Magnetic pe care am ratat-o. In mod normal seara s-ar fi terminat cu Cristina the Hun si Cristina . conducand 10F-ul in Rendez-Vous, locul despre care auzisem atatea si in care nu fusesem niciodata. Dar n-a fost sa fie, era full inauntru, asa ca finalul apoteotic al vacantei a avut loc in Vasiliada la un ceai, o carte si o sueta scurta.
***
Ar putea sa-si aleaga o tema oarecare dintre astea de mai sus si s-o detalieze. Sau ar putea sa faca altceva: sa abereze nescriind despre nimic. Dar asta ar face pe toata lumea sa creada ca e o varza totala in capul lui si ca nu se simte prea bine, si n-ar vrea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu