masturbarea in secolul XXI

Eu nu stiu sa-mi deschid televizorul. Ma rog, ultima oara cand am incercat am reusit dupa vreo cinci minute.

Chestia e ca am un abonament de la UPC digital. Pentru cei care nu stiu cum functioneaza, ai un decodor pe cablu care face toate operatiunile si televizorulul in sine are rol de banal monitor. Si iti trebuie doua telecomenzi, una de la decodor si una de la televizor. Si de aici vine problema, ca eu ma incurc rau de tot in ele. Pe cuvant ca nu stiu pe ce sa apas. Teoretic una sta deschisa mereu, alta trebuie deschisa de fiecare data si nu stiu care. Apoi trebuie sa mai mut televizorul pe AV, si ambele telecomenzi au buton d-ala, iar nu stiu pe care sa apas. Asa ca de multe ori ajung sa inchid ce nu trebuie, si apoi nici cand apas pe butonul bun nu se deschide. Bine, acum nu va faceti impresia ca-s cine stie ce retardat, sau un Dee Dee masculin, gen ”uuu..what does this button do?” Probabil ca m-as prinde imediat cum functioneaza daca as incerca sa-l deschid mai des decat odata la doua luni, dar asa uit manevrele. Acum credeti ca am nu stiu ce jaf de televizor si de-aia nu ma uit? Nu, iar gresiti. Aveam pana acum vreun an, dar odata cu abonamentul asta pe digital a aparut tata la usa cu un bartai monstrul cu ecran plat. Nu stiam exact ce marca e, dar acum daca ma uit la el vad ca scrie Sonny. [Acum, daca ma mai uit odata, vad ca Sony se scrie cu un singur N. Ma rog.] Nu ma intrebati ce diagonala are, ca doar nu-s tampit sa stau sa-l masor cu ruleta. E maricel, atata pot sa va zic, si are nu stiu ce sistem de sonorizare de se aude foarte bine si foarte realist.

Pai si daca am televizor misto de ce nu ma uit la el?

Fiindca am alte chestii mai bune de facut, pentru inceput. Am destul de multa treaba in ultima vreme, vreau sa ma mai apuc de chestii, tre sa mai dau niste examene, intelegeti voi. Ma si relaxez, dar prefer sa plec la munte (de 2 ori vara asta) sau la mare (de 3). Sau sa o ard asa prin Bucuresti, sa ma mai vad cu lumea, un parc un Lipscani ceva.

Din cand in cand mai arunc juma’ de ochi neinteresat sa vad daca, cumva, asa subit, a crescut calitatea programelor de la televizor. Sa luam de exemplu pliantul de la UPC cu grila de programe. Sunt impartite pe categorii. Avem posturi generice, TVR, PROTV, astea. Cu ele sa zicem ca sunt de acord, desi personal nu ma atrag deloc. Apoi avem posturi de stiri. Foarte bune si foarte utile, dar ce-mi vad ochii la mijlocul listei? Intre Money Channel si Antena 3, cine sta? OTV! Postul care informeaza poporul atat de bine, incat un unchi batran de-al meu, mare fan, e convins ca la CERN se pune la cale crearea unei gauri negre care sa inghita Pamantul. Din cand in cand, ma mai avertizeaza sa las naibii fizica, sa nu ajung si eu dement d-asta. Da, clar post de stiri.

Apoi avem posturi de sport, in numar de 7. Oi fi eu mai grasut de felul meu, dar sportul mi se pare o chestie foarte buna. Ce nu sufar e semnul egal pus intre sport si fotbal (care, sa recunoastem, ocupa mai mult de jumate din program). DE CE ai nevoie de atata fotbal? Un post sau doua specializate nu ajung, avand in vedere ca mai sunt si meciurile mari care se dau la Antena sau la Kanal D sau unde s-or da? Inteleg ca e bine ca oamenii sa aiba cultura sportului, dar popularitatea de care se bucura fotbalul cred ca se poate numi, mai degraba, incultura sportului. Fiindca, din cate observ, obsedatii compulsiv de fotbal sunt insi care nu sunt neaparat in forma, ba chiar cam buhaiti de regula, si nici obiceiuri prea bune nu au (a se vedea berea ieftina, cojile de seminte de peste tot, glumele de santier, violenta pe stadioane etc). Hai sa zic ca trec peste asta. Sa fie posturi la care se da foarte mult fotbal. Dar daca te uiti la programul GSPTV (doar un exemplu), trei sferturi sunt stiri. A se citi stiri despre Mutu, Chivu, Banel si altii nu prea mai stiu. Chiar e benefic sa stii tot ce fac respectivii in viata personala, sau sa stii dinainte de meci in ce formatie o sa joace Steaua? Adica, ce naiba, nu vezi cand incepe meciul ce jucatori sunt pe teren, trebuie sa-ti zica cineva cu o zi inainte, si sa mai ia si bani pentru asta? Inca ceva la capitolul fotbal. Stie cineva ce e cu spamurile pe Yahoo de la TVSport [sau SportTV], cu titluri gen ”Mutu nesigur pentru sambata, declaratii in direct”? Eu primesc unul pe zi.

Dar sa mergem mai departe in grila. Urmeaza posturile de muzica si cele de desene animate. Ce remarc aici e cat de repetitive sunt. Nu inteleg de ce sa ai si Etno, si Favorit, si Taraf. Iar comentariile din josul ecranului sunt geniale in primul minut, fiindca mori de ras, dar apoi, cand te gandesti mai bine, sunt un exemplu clar de ”mare e gradina Domnului”. Si iti vine in minte ce ai face tu cu creditul pe care altii il consuma ca sa apara pe post SMS-ul lor cu ”Ady roole$$ fara numar, Simona hai sa ne combinam sunt baiat bazat app marfa Dolce&Gabanna la tel 0745873137 dau ieftin mancavas ochii.” Iar la alea de desene animate nu inteleg toptanul de desene animate cu Ninjalai, Shaolini si alti asemenea care au inlocuit desene cu care orice copil ar trebui sa creasca, gen Tom si Jerry, Viata cu Louie, Copiii de la 402 etc. Pe langa faptul ca n-au pic de umor sau de farmec (cum avea, de exemplu, Samurai Jack), astea noi sunt urate. Dar nu asa oricum, sunt hidoase rau. Daca vezi asa ceva toata copilaria, ajungi ori George Bacovia, ori Jack the Ripper. In cazul cel mai fericit, Alfred Hitchcock, dar e improbabil, el avea si notiuni foarte serioase de coerenta si atmosfera.

Si ne apropiem de punctul nevralgic. Asa-numitele ”canale pentru femei”, cum ar fi Acasa sau Euforia, dar mai sunt cateva. As putea sa vorbesc mult despre ele, dar cred ca tot continutul poate fi cuprins intr-o remarca pe care am facut-o intr-o zi uitandu-ma prin TVMania, anume ca pe Acasa exista o telenovela care se numeste ”fara sani nu exista paradis”. M-am ridicat, m-am dus pana la chieveta, m-am spalat pe ochi, am citit iar. Da, asta scria, nu citisem gresit. Din cate am vazut in descreirea unui episod, subiectul e ceva legat de lenjerie intima, dar cu Migueli, Emanuele si poveste lacrimogena ca orice telenovela care se respecta. Mi se pare ca orice comentariu e de prisos aici, iar concluzia mea e ca cei care au facut grila de programe sunt niste misogini, cu o educatie asemanatoare cu a secolului XVIII. Adica femeia e o creatura inferioara care atata stie, telenovele si parade de moda.

(Ar mai fi canalele straine, canalele diverse si canalele porno. Eu nu le mai discut; daca cineva considera ca sunt absolut necesare pentru o privire de ansamblu asupra subiectului, e liber sa lase o recenzie personala la commenturi.)

Ma apropii de sfarsit cu televizorul, inca o observatie mai am, legata de emisiunile-concurs de pe la noi. N-o sa vorbesc despre Tociu si Palade, ca mi se pare degradant. O sa trec la treapta imediat superioara, si anume Dan Negru, cu emisiunea ”Te pui cu blondele?” Acum cateva luni, mama primea un telefon de la o colega de serviciu si fosta colega de liceu, apoi dadea pe mai sus numita emisune. Acolo, concurent era un italian burtos pe nume Alexandro Tomaseli, care o rupea asa subtirel pe romaneste. De exemplu, la intrebarea ”cum se numea imnul Romaniei inainte de 1989” raspunsul lui a fost ”eu nu prea stiu cum e la voi en Romania, dar cred ca se numea Tricolorul”. Totul spus cu un accent foarte prost. Si ce-i neobisnuit in asta? Pai, pe respectivul, in viata reala si fara sa stie cei care se uitau la televizor, il chema Alexandru Tomaseli, nu Alexandro. Nu avea burta, nu era italian [pe tatal lui il chema Ion, Vasile sau asa ceva] si stia perfect romana, in parte si fiindca a facut un liceu din Galati, acelasi cu mama mea si colega care a sunat-o fiindca il recunoscuse. Mai mult, cu cateva seri inainte fusese invitat la masa la respectiva colega, se comportase perfect normal si nu zisese nimic despre emisiune. Asta ca o demonstratie de cat de realiste sunt show-urile noastre.

Nu zic, e chair benefic sa te uiti din cand in cand la un film, de exemplu. Te destinde si, in cazul unora, chiar te maturizeaza. Am spus mereu ca nu e neaparat de condamnat sa te uiti la televizor, dar sa nu te uiti prea mult, ca pierzi vremea cu ceva care e, pana la urma, o simulare. Prin comparatie, e la fel ca messul, care iti da impresia de socializare, dar permite o foarte mare falsitate in conversatie si distractia e mult scazuta fata de o intalnire fata in fata. Mai pe scurt, si televizorul si messul sunt un fel de masturbare moderna, facuta incontinuu cu foarte mare mandrie; nu e ”the real stuff”, nu iti da nici pe departe aceeasi satisfactie, dar o faci in lipsa de ceva mai bun. Viata poate oferi insa mult mai mult, daca stii cum sa-l obtii si cum sa nu-ti pierzi timpul si sansele.