Flugtag 2.
In Unirii de pe la 11, cam de cand au inceput prezentatorii sa faca bancuri d-alea gen “trasniti in nato”, “tociu si palade” etc. M-am dus initial cu niste colegi de fosta scoala, niste fosti colegi de fosta scoala si niste prieteni de-ai fostilor colegi de fosta scoala. Dar acolo m-am gasit cu Felix, pe care nu-l vazusem de mult si cu care am avut destule de vorbit si de ras. La fel de obsedat de wow ca Lics si ca Vlad, da cum sa ma exprim... omu asta le zice altfel. Le zice astfel incat nu stai plictisit cu capu intr-o parte si il asculti intrebandu-te cand naiba termina, ci razi de ce-ti zice si chiar te intereseaza cat de cat.
Am facut turul aparatelor. Era misto ca inca mai lucrau echipele la ele si vedeai cum lipeau cartoane si colorau, cam ca la asamblare de trabant. Te uitai, radeai de ele, ca multe idei erau chiar tari. Cum ar fi: bolovan, scrumiera, trei porci zburatori (zburatori e usor suprarealist, mai mult scufundatori, da ma rog), o sticla de “Unkiu’ Jack”, o frunza de iarba, un veceu, chair un trabant (comentariul lor era "daca rabla asta tot nu merge, macar sa zboare"). De asemenea, idei care erau in esenta misto, dar erau puse in aplicare prost, cum ar fi masina familiei Flintstone, care arata, ca sa-l citez pe Felix, gay cu “gh”. Erau si idei scoase din cur, la care nu radeai simpatic ci radeai pur si simplu, de exemplu un mare “converse draga”.
Dupa o cercetare indelungata a zonei, putina salivare pe cartile si filmele din Diverta si o haleala la cafece s-a facut ora 2 si s-a desfundat teava. Au inceput sa curga, cam unu la cinci minute. Erau trei categorii. Alea foarte putine care chiar planau cativa metri (recordul a fost de 10) inainte sa ia apa. Alea foarte multe care, dupa ce impingeau baietii pe pista la ele, faceau un flipside in aer si se duceau direct la fund, fara sa aiba nici cea mai mica tangenta cu zborul. Si alea cateva care se dezasamblau chiar pe rampa si nici nu mai apucau sa fie lansate, adica alea la care am ras cel mai tare. Era ok, da nu cine stie ce, devenea cam repetitiv si de la un moment dat n-am mai fost prea atent la spectacol.
Au fost si niste parasutisti pe-acolo, si aia a fost ocazia pentru prezentatori sa faca un banc de epsilon puncte. (Pentru cei carora le-a explodat o emisfera cerebrala cand au citit cuvantul ala, epsilon e o chestie foaaarte mica.) “Tu ai auzit de saritura base?” “Da, cred ca am mancat odata. E un fel de pizza nu?”. Si rasete si chicoteli. N-am avut cuvinte la faza asta, n-am nici acum cuvinte pentru faza asta. Trebuia sa rad si eu sau ce?
Ne-am gasit distractie alternativa pe-acolo. Am dat cateva mieluri, am si luat cateva. Am jucat “kick the can” cu o cutie de Red Bull, actiune care ne-a scazut IQ-ul cu 50%. Ne-a parut rau ca n-am gasit si o margareta sa jucam “squirt the daisies”. Tudor m-a alergat in timp ce eu ma chinuiam sa beau Cola lui Andres. Teoretic, eu sunt considerabil mai rapid ca el, dar compensa prin faptul ca eu trebuia sa si beau in timp ce fugeam si prin faptul ca el, spre deosebire de mine, era incaltat la ambele picioare. Mi-am rupt o soseta si ma doare piciorul stang, da hai np.
Ne-am carat pe la 4 jumate-5. Teoretic mai era ceva de vazut, dar practic nu. Ultimele momente de vacanta ni le-am petrecut pe Motoare, unde n-am gasit nici perne libere, si nici n-aveam bani de-o bere/cola/apa. Am abservat insa ca sticlele lor de sticla sunt foarte rezistente, avand in vedere ca nu s-au spart cand un angajat ori prost ori putin mahmur a scapat vreo doua pe beton.
Acum gata, incepe urmatorul capitol...
(Si nu, Red Bull-ul nu era gratis, costa 50 de mii. Titlul l-am pus asa doar sa ia ochii.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu