Vin in fata voastra si zic sus si tare ca nu sunt original. M-am inspirat pentru articolul asta din viata si opera lui Tudor, sunt cam aceleasi idei, numai personajele sunt altele. Dar se potrivea prea bine si n-am putut sa ma abtin... Cateva kile de cenusa-n cap si ma scuzi, frate...
Si incepe.
Sunt un incompetent, n-am fost niciodata in stare sa-mi dau seama cine e cel mai bun prieten al meu. Dintotdeauna am avut o lista de cel putin doua persoane care se bateau pentru aceasta nemaivazuta oanoare. Aici n-o sa-i mentionez pe toti, din doua motive. Unu: nu de-asta m-am decis sa-mi incalc pedeapsa si sa frec putin netul, si doi: nu vreau sa-i dezamagesc pe cei care se considera pe lista si ar descoperi cu stupoare ca nu sunt. Ce vreau eu sa fac aici este sa vorbesc despre doi membri ai listei care m-au cam dezamagit.
Unul este prieten bun cu mine de opt ani. Am trecut prin multe impreuna, am ras si-am plans umar langa umar, stiti faza. Exemple vesele: distrugerile de la Craiova (in special partida de baseball cu sos curry, care a constat dintr-o singura lovitura, dar aia foarte buna, si care a fost urmata de cateva ore de frecat peretii cu o carpa cu Clin); pregatirile cand stateam in ultima banca (facand tot posibilul sa ajungem in ultima banca, mergand chiar pana la a ascunde scaunele din toate celelalte banci ramase libere) si mancam si citeam si faceam misto de toate lucrurile care ne veneau in minte (si chiar si de unele care nu ne veneau in minte); Southparkul vazut pe mobilul tau, la care am ras mai mult decat as rade la moartea lui Guta (“make love..to your ass...” remember Chef?); baschetul unu la unu foaaarte neechilibrat (sau dezechilibrat, cum preferati); loialitatea cu care mergeam pana
Un fel de prima ruptura intre noi a fost momentul in care eu m-am lasat de WoW si tu nu. Ruptura nu la modul ca ne certasem, ci la modul ca vorbeam mult mai putin unul cu altul, fiindca tu vroiai sa vorbesti despre lumea virtuala si eu nu vroiam deloc sa vorbesc despre lumea virtuala.
Cealalta ruptura, daca stau sa ma gandesc, s-a produs la nastere. Adica tie nu-ti place sa-ti petreci timpul in acelasi fel in care imi place mie, motiv pentru care de la sfarsitul lui iunie si pana la inceputul lui septembrie ne-am vazut o singura data. (Celalalt motiv pentru care ne-am vazut o singura data fiind ca tu, in perioadele in care erai in Bucuresti, erai ocupat sa fii GM pe server si nu-mi ziceai ca esti in oras si putem sa ne vedem. Da ma rog, astea-s detalii.)
Rezultatul? Nu prea mai santem ce-am fost inainte.
Al doilea este o persoana foaaarte controversata. Multi se intreaba (sau ma intreaba) de ce naiba mai umblu cu omul asta, de ce-l mai bag in seama, de ce imi mai pasa de el. Raspunsul meu: in primul rand fiindca, dupa toate aparentele, o sa fiu coleg de clasa cu el patru ani si mi-ar fi greu sa nu-l bag in seama chiar daca as vrea asta. In al doilea rand fiindca eu l-am cunoscut mai bine ca voi si am vazut ca poate sa fie si de treaba. Cel putin pe moment, ramane prietenul meu.
Asta nu ma impiedica sa-l critic si sa fiu foarte ofticat pe el pentru anumite lucruri. De exemplu, am avut cosmaruri cand l-am vazut cu o insigna bagata in piele, cu doua bucati de metal infipte in buza de jos si cu niste izolirband (cuvant complicat, il scriu cum se aude) infasurat in jurul gatului. Am vorbit cu el despre chestiile astea, mi-a zis ca asta e el si ca crede ca-l reprezinta. A mai zis ca asa sunt multi punkeri, si asta a fost faza care m-a enervat cel mai tare. Tocmai am scris un articol despre cum nu sunt eu de acord cu traitul in functie de ce asculti, asa ca asta nu era chiar cel mai bun argument pe care putea sa mi-l dea. Si ca tot am ajuns la articolul meu vechi, hai sa mai zic ca la el se referea (era evident, dar poate nu se prinsese), si ca el e cel care nu-mi accepta prietenii care sunt “altfel”. Am vorbit cu el si despre datul in spectacol, si despre faptul ca cand e intr-un grup mare se comporta complet altfel decat cand e doar cu mine, asa ca aici mai mentionez asta “just for the record”, ca un fel de proces-verbal (da da, e cu liniuta, am invatat chestii interesante anu asta la romana).
Colega, ce sa-ti zic... Nu erai asa chiar de la inceput, deci poate-ti revii. Dupa cum vezi, si intre noi s-a racit putin legatura, nu numai intre mine si tipul din prima jumate de articol. Depinde de tine daca revine totul la normal si ramanem prieteni buni. Nu de alta, dar cu tine asa nu prea mai accept sa fiu vazut pe strada...
Puteam sa fiu si mai dur, dar n-am fost. Pentru aprofundarea subiectului si pentru un eventual consens sunt oricand disponibil.
Un comentariu:
Intru de la o vreme pe acest blog si iti citesc cu destul de mare interes comentariile. Consider ca e o idee foarte buna sa ai acest "jurnal" online, pentru ca uneori si eu simt nevoia sa ma exprim in scris, ma rog, atunci cand nu e vreun meci la televizor. Singura diferenta e ca eu o fac pe un caiet, ratacit la momentul acesta pe undeva prin birou, ca toate celelalte caiete lasate de izbeliste. Nu sunt genul care sa-si doreasca ca gandurile, aberatiile si toate prostiile ce-i trec prin cap sa fie citite de toata lumea. Dar sa lasam asta deoparte...
Vara asta m-am certat cu un coleg de clasa (impropriu spus, intrucat nu m-am certat cu el, ci pur si simplu nu ne-am mai vorbit). Intamplarea a facut ca el sa fie si un bun prieten si colegul meu de banca (da, tot in ultimul rand). Sigur, motivul nu il voi spune acum (precum ziceam, nu vreau sa citeasca oricine aceste aberatii), cert e ca el nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine. Am aflat motivul de la un alt coleg a doua zi si mi s-a parut de-a dreptul pueril, iar cand am iesit afara am descoperit toata strada intoarsa impotriva mea (locuim pe aceeasi strada). Iti dai seama cata munca de convingere a trebuit sa depun ca sa le explic versiunea mea de poveste (si cea adevarata, zic eu).
Stiu ca m-am trezit tarziu, dar de atunci mi-am dat seama sa nu ma mai incred atat de mult in oameni, nici macar in prieteni, pentru ca, toate "secretele" ce le stiu ei despre mine se poate intoarce asupra mea.
Din cand in cand voi mai da un click pe statusul tau si iti voi mai citi si viitoarele postari (iar daca ma simt inspirat, voi mai adauga un comentariu).
Trimiteți un comentariu